On S’Embrasse ?

Aminteşte-ţi de mine.

te mai intreb o dată.cine eşti?

cine sunt? eu. eu sunt prototipul omului de zi cu zi.

sunt tulburat,nelămurit,speriat,egoist,îndrăgostit.sentimentele le-am pus într-o cutie, pe care am ascuns-o bine şi pe care o desfac numai în cazuri extreme.mă simt gol fără ele zi de zi, dar totodată sătul.când inspir , aerul mă înţeapă atât de tare încât mă obligă să expir . este mai rece.când mă duc acasă iar mă joc cu capsatorul ăla de pe birou şi capsez foi goale.nu muncesc.îmi fixez gândurile undeva în gol, să rămână acolo , să nu mă mai bântuie.viitorul meu e undeva departe, nu vreau să ştiu de el. mă bucur de lucrurile mărunte care apar zi de zi.sunt fericit 30 de minute pe zi.

mai trag cu ochiul pe fereastră şi aud gândurile celor de pe stradă .de ce? să tacă!sunt un simplu om care cere o mână să-l aline.sunt un om cu o viaţă normală , dar complicată.sunt un om ca şi tine, ca şi el.mi se întâmplă lucruri care nu mă mai impresionează .
sunt plictisit dar totodată plin de viaţă.îmi caut un loc unde să mă aşez şi să stau câteva minute singur, cu capul în poală.să treacă apoi zile,luni,ani. să mă trezesc şi să las totul în trecut.să renasc şi să o iau de la capăt.aceeaşi viaţă, acelaşi ritm, aceeaşi tu.

tu ,draga mea, cine eşti ?

Try.

Poem

First there was the word LOVE.

Your breath reached me

strange like a gust of wind, and the wind

would linger about us like a mysterious breath.

Of that time I can only recall

the shaded places where we used to pass

and the high sky.All other things, if ever

they come, I’ll meet by chance , the way I met you.

The same clock would always chime;

as if all things in this wide world had died

one death in one and the same heart.

In vain do I now push the light mist aside:

the trees close their branches onto us

and we remain alone in the darkness

Along with a deep profusion of waters.

First there was my shore,your shore,

And between us LOVE like a dead ocean.

For the first time, the sun, while passing from one to the other,

fell,golden bird killed, into the waves.

then, without our knowledge, greedy creatures

came off the shores, walked on the waters.

this lasted for some thousand years.Then,much later,

sea animals came to bite into the shores.

now our corroded contours resemble

the profile of continents, whereas our souls,

like the inconsistent flower in the sea foam

break in the winds, dry on the rocks.

First there was only a word between us.

Now hundred of dead words are resurrecting,

When your breath reaches me

Strange like a gust of wind…

(l-am gasit intr-o carte mai veche si mie imi place foarte mult incat am zis sa-l  postez )

Cine eşti ?

Adevărul…mereu alergăm după adevăr, ne agăţăm de speranţe,de iluzii, de tot , numai ca să ajungem să-l cunoaştem.Şi până la urmă ce e? Adevărul este durerea provocată de prietenii care te înşeală ? Că de fapt eşti o persoană egoistă, ca toti ceilalţi? Că şi cancerul poate fi o iniţiere în drumul tău? Chiar nu există adevăr absolut.Ceea ce numim noi adevăr sunt doar nişte soluţii găsite întrebărilor şi problemelor , adunate şi acceptate aşa cum sunt,minţindu-ne. E logic să ţinem la cineva, să ne pese de cineva, e in natura omului , dar ştim oare ce se află în spatele acestui sentiment? Sau în spatele răului,egoismului?

Suntem obişnuiţi să minţim chiar şi prin afirmaţii care sunt considerate corecte de către toţi.Minţim în aşa fel încât până şi noi credem ce spunem. Trăim cu un picior în trecut şi unul în viitor, nu ne gândim să trăim prezentul.Ne minţim că există cineva sus acolo care ne iubeşte şi că viaţa este mereu minunată şi usoară. Refuzăm să vedem realitatea.Eu zic realitate în loc de adevăr,deoarece poate căpăta multe forme. Noi îl modelăm mereu şi de aceea ne e foarte greu să îl găsim pe cel “adevărat”.Această căutare ar trebui să rezolve misterele vieţii chiar şi atunci când cele mai simple întrebări nu-şi găsesc răspunsul…Sau poate că e mai bine să nu cercetăm deloc.

Ne imaginăm că suntem creatorii propriilor destine, capabili de autodeterminare.Dar ne putem alege calea corectă? Sau ne asumăm riscul că am putea greşi calculele? S-ar putea să ţi se ceară să faci ceva împotriva firii tale.Deodată, schimbarea din viaţa ta care ar fi trebuit să fie frumoasă, te trădează. Scopul este doar supravieţuirea. Şi iar alergi după adevăr, după ceva ce nu există.

E un drum pierdut sau pur şi simplu nu găsesc cărarea corectă…

She’s so lovely.

Işi aprinde ţigarea şi îi spune “Stai nemişcată să-ţi fac o poză.”.Ea stătea într-un tricou larg alb,pe marginea patului , cu picioarele-i subţiri şi lungi dublu încrucişate cu o privire pierdută şi cu o ţigare în mâna dreaptă, iar mâna stângă şi-o trecea în mod repetat pe faţa palidă.El nu inţelegea că ea e distrusă şi că a obosit.Vrea să se odihnească şi să prindă fericirea de picior şi să o tragă spre ea.El s-a uitat îndelung la picioarele ei,prin obiectivul aparatului şi se intreba cum le poate încrucişa de doua ori.Era diferită şi chiar ţinea la ea doar că nu voia să arate asta.Nu credea în nimic şi mergea doar pe propiile principii.Poate că nu-şi dădea seama, dar faptele lui spuneau prea multe pentru ea.S-a aplecat ,a sărutat-o pe genunchi şi s-a dus până la magazin să-şi cumpere ţigări.Cu toate astea ,ea îi aparţinea întru-totul.Aşa voia el , numai că nu ştia să o ţină şi cu sufletul alături.Ea îl iubea şi ar fi vrut ca el să ştie asta,să ştie că de fiecare dată când era nervos şi ţipa la ea era dureros şi că mai bine o lăsa să-l îmbrăţişeze,să ştie că îi place la nebunie când erau doar ei doi in parc şi se ţineau de mână ,să ştie că iubea să adoarmă la el in pat şi când se trezea să fie sărutată cu dragoste,nu cu pasiune.Şi ar fi vrut să ştie mai multe.Dar el nu credea,sau cel puţin nu voia să creadă.Brusc, s-a ridicat de pe pat,şi-a stins ţigarea pe poza lor de pe noptieră care era plină de praf şi şi-a căutat în geantă creionul de ochi.A tras repede perechea de pantaloni pe ea şi-a luat geanta şi a ieşit pe usă.

Când el s-a intors şi a dat să deschidă usa a văzut pe prag poza lor ,arsă în mijloc de la ţigare.Pe spate scria : “Iubirea nu e ceva care se întamplă de la sine, e ceva pe care îl faci tu personal să se întâmple.Şi atunci,ce nu am făcut eu? Şi mi-am dat seama că trebuie să crezi ca să o poţi vedea.Ori tu faci pe orbul.Te iubesc prea mult . Adio . “

Şi totuşi el…

“Dar să ştii că relaţiile dintre oameni sunt de-a dreptul misterioase,a declarat ea enigmatic.Nimeni din afară nu poate să înţeleagă vreodată cu adevărat ce se întâmplă în interiorul ei.”

Harder to breathe (?)

În fiecare seară am murit şi m-am născut în fiecare dimineaţă.

Clişeu.

Azi mergeam pe stradă şi m-am întâlnit cu nişte prieteni vechi cu care nu am mai ţinut legătura din diferite motive ciudate.Întâlnirea a fost încordată şi cu zâmbete false,era clar că nu mai aveam nimic în comun,dar deseori suntem obligaţi să ne mascăm sentimentele.Eşti obligat să minţi,să vorbeşti,să mergi mai departe,să iubeşti greşit,să respiri incorect , să trăieşti s.a.m.d.Văd numai zâmbete încordate şi scoase cu forţa , inclusiv al meu.Toţi zâmbesc,cu arma aceea invizibilă la tâmplă.

Îi vezi că merg pe stradă şi se împing unii în alţii, fără pic de resentimente . Nu ne mai impresionează nimic , nu mai reacţionăm la nimic.Suntem tot timpul în fugă după adrenalină,suntem prea însetaţi.Nu mai avem timp să ne oprim din stop în stop şi să mai dăm o îmbrăţişare cuiva.Nu e timp.Nu mai ai credinţă, nu mai visezi şi nu mai speri. Asta înseamnă libertate.Să-ţi pierzi orice urmă de speranţă , înseamnă libertate. Eşti liber să fi singur,să nu te mai agăţi de nicio urmă de speranţă, să fi raţional şi realist.Să fi conştient de lucrul că nu mai poţi schimba drumul pe care ai pornit şi pe care mulţi l-am ales.Nu poţi să opreşti timpul şi să-i dai drumul când vrei tu.Câteodată te cufunzi în lumea aia fantastică a ta,atemporală,unde totul e cum vrei tu.Dar nu spui nimănui asta,e slăbiciunea ta să te laşi cuprins de ea.

Te urci în fiecare dimineaţă în avion.Un avion care zboară cu o viteză foarte mare pe parcursul zilei.La fiecare decolare şi aterizare, când avionul se înclină prea mult pe o parte , ma rog să ne prăbuşim.În momentul acela mă bântuie gândul că am putea muri neajutoraţi,tutun uman făcut bucăţi şi amestecat în fuzelaj îmi vindecă insomnia ca o narcolepsie.

Gata.M-am trezit.