Azi am simţit.

simt neputinţă, simt ură, simt sarcasmul, simt tensiunea ce pluteşte în aer, simt nepăsarea , simt indiferenţa,simt veselia, simt emoţiile, aud râsete, plânsete, bătăile inimii unui tip care aşteaptă după colţ fata cu care trebuie să se vadă.văd prea multe şi aş vrea să închid ochii . doar să mă atingă şi să ştiu ce s-a întâmplat. să mă atingă un zâmbet frumos , să mă atingă o ciocolată ce mă aşteaptă în raft, să mă atingă un balonaş făcut din săpun, să mă atingă vântul de primăvară , să mă atingă cuvinetele oceanului . să strâng toate relele în pumn şi apoi să suflu, să transform totul în cenuşă ce se va spulbera în bătaia vântului, pe un ţărm cald şi auriu.să ascult iarba care se mişca lin şi care mă gâdilă ,să mănânc câte floricele de porumb vreau ,fără să mi se facă rău şi să stau toată ziua la soare.

câteodată miros fericirea , dar o gust pentru un scurt moment.merg pe stradă şi simt oamenii, trişti,cu emoţii, aiuriţi, simt regrete dar şi bucurii, grabă, nesiguranţă ,disperarea, iresponsabilitatea.

mergi pe stradă şi caşti. caşti, că ţi-e somn şi altceva nu ştii ce să mai faci. pui mâna la gură (sau nu) şi mergi cu capul în pământ, gândindu-te ce să faci peste 10 minute, sau mâine. nu prea mai reacţionezi la nimic.aşa suntem noi,iubim viaţa,dar nu ne folosim de ea, ea ne foloseşte cum vrea.

simt….nu mai simt.